| Subiectul anterior :: Subiectul urmator |
| Autor |
Mesaj |
Illusion
Dreamer
Data inscrierii: 22/Sep/2007
Mesaje: 387
|
 Trimis: 22/01/2008 17:37 Titlul subiectului: Cursuri personalitatii |
|
|
| Avand in vedere ca totusi cursurile lui sunt incomprehensibile, am sa incerc pe cat posibil sa le adaptez cat de cat unui limbaj acceptabil. Sunteti rugati sa nu postati in acest topic, momentan. |
|
| Sus » |
|
 |
Illusion
Dreamer
Data inscrierii: 22/Sep/2007
Mesaje: 387
|
| Trimis: 22/01/2008 18:25 Titlul subiectului: |
|
|
Cursul 1
1. Procese ce asigura informarea
2. Mecanisme de reglaj psihic ce asigura procese de adaptare
3. Mecanisme stimulante energizante
Toate aceste procese se subordoneaza unui scop general al individului, iar in cazul in care nu este realizata aceasta intercalare si coordonare, se pierde din eficienta activitatii psihice (apar boli psihice, disfunctii afectiv cognitive).
Coerenta sistemica favorizeaza contactul unor scopuri, iar in cazul omului este asigurata de personalitatea umana. Persoana este aceea care da viata proceselor psihice, le face viabile, le orienteaza si le forteaza sa interactioneze unele cu altele, sa se diferentieze in anumite etape ale activitatii umane, sa se stabilizeze ( asigurarea fortelor de care individul are necesitate pentru facerea obiectivelor).
Se realizeaza valorizarea actiunilor in sensul realizarii polarizarii +/-.
Procesele psihice vor actiona, in sensul intern al actiunii lor, raportandu-se la valorile umane. Indiferent ce interventie pe care personalitatea o realizeaza se modeleaza in functie de aceste valori.
Linton, in "Fundamentul cultural al personalitatii" mentiona (raportandu-se la personalitate ca realitate psihica) ca aceasta este o preocupare continua si veche , caracteristica speciei umane, ce desemneaza un individ (purtator de personalitate?!?). Toate investigatiile ne-au indicat ca au existat preocupari privind personalitatea umana inca de cand omul s-a desprins din animalitate. Linton a fost profesor la Universitatea din Wisconsin , Madison (1928-1937), Universitatea din Columbia (1937-1946) si Universitatea Yale (1946-1953). "The study of Man" (1936) este deseori amintita ca fiind cea mai importanta lucrare teoretica a lui. Este o sinteza a influentelor teoriilor din antropologie, psihologie si sociologie. In "The Cultural Background of Personality" (1945), el a avansat ideea de "personalitati de statut", elemente comune ce formeaza tipul de baza al unei personalitati intr-o cultura.
Se face distinctia intre personalitate ca realitate psihologica si personalitate ca si concept (cu diferite continuturi). Personalitatea reda intreaga forta umana pentru a incerca rezolvarea problemelor existentiale. Psihologii au identificat elemente structurale care in interactiunea lor genereaza tăria operationala a personalitatii.
Allport identifica in limba engleza 18.000 de termeni folositi in descrierea personalitatii, dintre care 4500 desemneaza trasaturi ale acesteia, ceilalti termeni redand tendinte care apar in comportament, generalizari si personalizari cu care se realizeaza portretul individualitatii.
Lipsa de coerenta a termenilor a generat o tratare necreativa, fapt intalnit in limbajul cotidian. (!?!)
Un termen des folosit este cel de INDIVID:
-totalitatea insusirilor biologice, ereditare sau dobandite care asigura adaptarea la mediul natural;
-entitate vie care nu poate fi dezmembrata fara a pierde IDENTITATEA (expresie indivizibila a unui organism, caracteristici ale acestuia).
-produs determinat biologic;
-reprezentat al unei specii din regnul vegetal/animal.
-notiunea de individ este aplicabila tuturor organismelor fara conotatii descriptive sau evaluative.
INDIVIDUALITATE :
-In cursul vietii individului, are loc un proces de diversificare a structurilor functionale, insusirile biologice se specializeaza, se integreaza, capatand astfel note distinctive, originale, astfel incat putem considera INDIVIDUALITATEA ca fiind INDIVIDUL cu organizarea sa irepetabila, ireductibila, organizarea complexa a omului.
PERSOANA:
-realitate psihologica, constienta.
PERSONALITATE:
-persoana plus valorizarea ce presupune o organizare superioara.
-de-a lungul timpului ființele sunt supuse unui proces de structurare in urma caruia se diferentiaza aceste insusiri psihice si se valorizeaza devenind unice.
-nota de calitate adaugata personalitatii confera acesteia apelativul de valoare suprema.
Lersch distingea:
Persoana - forma fundamentala a fiintei umane, ce este studiata de psihologia generala, pentru a concura o conceptie de ansamblu a omului in societate, lume.
Personalitatea - particularitatile psihice individuale, ceea ce-l distinge si-l detaseaza pe un om de altul.
Personaj:
-modalitate de manifestare exteriorizata;
-omul care interpreteaza un anumit rol;
-in limbajul cotidian personajele sociale joaca roluri asteptate sau impuse de societate (in teatru, politie)
-subliniaza transgresarea dintr-o postura in alta postura.
Ultima modificare efectuata de catre Illusion la 22/01/2008 18:41, modificat de 1 data in total |
|
| Sus » |
|
|
Illusion
Dreamer
Data inscrierii: 22/Sep/2007
Mesaje: 387
|
| Trimis: 22/01/2008 18:39 Titlul subiectului: |
|
|
Curs 2
Conceptia antropologica
antropologia- stiinta despre om
Acceptiunea filosofica traditionala sustine existenta unei esente imanente, in timp ce orientarile filosofice mai noi (existentialismul) surprind elemente care releva esenta vietii, evidentiind caracterul accidental al acestei esente.
Aceasta instrainare generata de originea accidentala a condus la abandonarea omului, de aici rezultand atitudinile pesimiste sau cele protestatare.
Individualitatea - influenta factorilor de mediu.
-convietuirea se realizeaza in mediul social, personalitatea integrata in acesta fiind generata de relatiile sociale, ce favorizeaza realizarea unor interactiuni primare ale individului cu multitudinea si variabilitatea factorilor din ambianta (factori sociali). Aceste interactiuni dau nastere unei realitati cu calitati deosebite, personalitatea.
Conform lui Watson suntem ceea ce facem si facem ceea ce mediul ne cere sa facem , prin urmare relatia si interactiunea genereaza personalitatea. Personalitatea omului presupune implicarea relatiei, deci declansarea interactiunii. Personalitatea poate sa existe, sa se formeze doar prin aceasta relationare, nasterea si devenirea acesteia (personalitatii) implicand socialul, fara a neglija relatia de implicare a intregii ambiante.
Limite ale acestei implicatii:
-sensul din care provine esenta (daca este transplantata din exterior spre interior, se genereaza o rupere a esentei de fenomen).
-daca esenta e zamislita de societate inseamna ca determinismul social este dus pana la extrema, ajungandu-se la un punct de vedere pueril. Piaget rezuma aceasta idee spunand ca personalitatea apare ca o lada goala pe care o umple societatea.
-daca individul este privit ca purtator al esentei, acesta ar fi condamnat la pasivitate, resemnare in fata unui fond strain si uneori impus.
Acceptiunea psihologica privind personalitatea are ca si caracteristica de baza faptul ca accentul nu se mai pune pe relatiile sociale, iar personalitatea este inteleasa ca un sistem de forte interioare.
Se genereaza astfel o serie de intrebari:
?1? intrebari generate de incercarea de a uimi originea acestor conditii inferioare;
?2? intrebari asupra naturii lor si a rolului indeplinit.
La prima intrebare raspunsul se poate afla invocand un principiu. Natura lor ar putea fi biologica, iar aceste conditii biologice sunt incorporate in individ.
Natura conditiei interioare este psihologica, subiectiva, fiind vorba de aspecte intelectuale, afective, motivationale, aptitudinale.
Pentru a intelege diferentele dintre conditiile interioare care pot avea si alta natura decat cea psihologica, subiectiva, putem utiliza notiunea de insusire psihica pentru a determina aceasta specificitate.
Note specifice ale particularitatii puternice ale unor procese psihice:
-- disfunctii de o relativa stabilitate (nu pot fi radical modificate de situatiile tranzitorii), exista formatii ce sunt rezultatul diferitelor functii psihice,esentiale deoarece vizeaza aspectele cele mai importante ale manifestarii omului privind orientarea sa si modul de a da raspunsuri la mediu.
-- desfasoara activitati de o relativa plasticitate putandu-se perfectiona in functie de cerintele si exigentele relationarii cu ambianta. |
|
| Sus » |
|
|
Illusion
Dreamer
Data inscrierii: 22/Sep/2007
Mesaje: 387
|
| Trimis: 22/01/2008 20:18 Titlul subiectului: |
|
|
Curs 3
Criterii in functie de care poate fi apreciata personalitatea
I. criteriul axiologic
In decursul existentei sale, omul a analizat nu numai experienta de cunoastere, ci si pe aceea practica, social-istorica, intregul ansamblu de valori morale si spirituale, semnificatia activitatilor umane, cat si criterii de apreciere si valorizare, de alegere, de tezaurizare a experientelor fundamentale care intervin in reglarea conduitelor umane.
Prin asimilarea acestor aspecte, personalitatea capata o dimensiune axiologica, ca de exemplu afirma si Goethe o spun regii, o spun si magii, ca din toate cate pe lume avem, personalitatea este binele suprem.
Valoarea morala, sociala, culturala si spirituala:
-->valoarea personalitatii provine nu doar din procesul de interiorizare a valorilor, ci mai ales din organizarea, ierarhizarea propriilor structuri psihologice, fapt pentru care individualizarea e pregnanta si poate sa se deosebeasca de cea a semenilor.
Pe parcursul existentei personalitatii se interiorizeaza aceasta valorizare simpla a produselor sale. Astfel, omul realizeaza trecerea din stadiul de consumator de valori in cea de producator de valori. Deci acceptiunea axiologica a personalitatii are in vedere omul valorizat, sub aspect intelectual, moral, social (omul ca valoare)
Din perspectiva celor 3 acceptiuni personalitatea apare ca:
1. entitate bio-psiho-socio-culturala (om viu, concret, empiric ca intreg, unitate) ce genereaza o lume omului;
2. purtator si executor al functiilor epistemice, pragmatice si axiologice (Omul = fiinta care cunoaste, actioneaza si valorizeaza, transformand astfel mulțimea si pe sine).
3. produs, dar si producator de imprejurari de mediu, de ambianta si de situatii sociale (prin urmare omul asimileaza, dar si creeaza imprejurarile, le dirijeaza, le stapaneste, le transforma atunci cand nu ii convin).
Se poate observa ca cele 3 notiuni a notiunii de personalitate sunt complementare. Daca întâia pune accentul pe factorii si cauzele externe ce actioneaza asupra omului, conducand la formarea personalitatii sale, cea de-a doua atrage atentia asupra necesitatii luarii in considerare a interioritatii, care-i permite omului sa restructureze si sa remodeleze raporturile cu exteriorul.
Prima se refera la mediu in general, care poate fi asocial si nociv,iar a treia la modelele de personalitate.
Formarea personalitatii unui copil se petrece intr-un mediu educativ, ce permite transferul de valori socio-culturale spre personalitate.
Daca vrem sa orientam personalitatea spre o valorizare normala, trebuie sa ii oferim conditii de mediu, mai exact, interventia educativa trebuie sa asigure conditiile ce se impun pentru a se realiza obiectivele coordinative ale personalitatii, conditii ce sunt fie situate in exteriorul ei (personalitatii), fie in interior.
Existenta atat de complexa a personalitatii a dus la o diversitate de incercari de a o defini. Allport a stabilit 3 categorii semnificative de definitii:
1. definitia prin efect extern
2. definitia prin structura interna
3. definitii pozitiviste
Acestea iau in considerare 2 aspecte in devenirea personalitatii: modul de manifestare a acesteia in exterior si efectele pe care le are asupra comportamentului altor oameni.
Cand spunem despre cineva ca are sau nu are personalitate, avem in vedere pe de o parte faptul ca personalitatea se manifesta intr-un anumit fel in exterior, iar pe de alta parte manifestarile pe care aceasta le cauzează in comportamentul celorlalti. Cu cat aceste rezultate externe sunt mai puternice, cu atat se considera ca personalitatea respectivului ins este mai puternica.
Conform lui Allport, personalitatea:
-este suma totala a efectului conceput de un individ asupra realitatii.
-se refera la deprinderi sau actiuni care influenteaza cu succes alti oameni.
-este ceea ce cred altii despre tine.
II. criteriul pozitivist
Este o reactie fata de tendintele structuraliste care au functionat in psihologie si care au promovat si au sustinut tezele ce puneau in prim plan structura interna prin care definim personalitatea. Ceea ce cunoastem sunt propriile noastre relatii atunci cand studiem personalitatea. Daca structura interna, prin care definim notiunea de personalitate, ar fi un modest construct, cel mai bun lucru pe care il avem de facut este de a formula ipoteze despre acesta si a-l operationaliza.
Allport: Personalitatea este conceptualizarea cea mai adecvata a comportamentului unei persoane, in toate detaliile sale, pe care omul de stiinta o poate da la un moment dat.
Mclennan: variantele extreme ale acestui punct de vedere le gasim la behaviorismul traditional, unde se ajunge la excluderea personalitatii din psihologie. Behavioristii mentionau ca daca ajungem sa cunoastem stimulii si reactiile, nu trebuie sa ne mai preocupe ce se afla intre ele.
Meritul cel mai mare al acestor modalitati de intelegere (ilustrate prin definirea personalitatii) consta in introducerea unei metodologii obiective, riguroase, in cercetarea psihologica. Eroarea principala a acestei orientari a constat in faptul ca definesc obiectul in functie de metodele utilizate si prin aceasta introduc o anume imprecizie.
Daca facem abstractie de ultimul tip de definitie discutat, putem sa le retinem pe primele 2, avand in vedere insa evitarea reductionalismului si a absolutizarii.
Abordarea structural-sistemica a personalitatii
-->a realizat depasirea punctului de vedere cum ca personalitatea ar fi o simpla insumare de insusiri psihice;
-->personalitatea dispune de o structura si functioneaza in cadrul acesteia;
-->inseamna a integra partile in intreg, a le intercorela si a intelege ca evolutia partilor depinde de evolutia intregului.
Abordarea sistemica presupune relevarea legaturii dintre componentele personalitatii in raport cu propria sa finalitate, deschiderea acesteia catre mediul social,istoric, ambiant, considerat ca macrosistem.
Din perspectiva celor 2 soiuri de abordari, personalitatea devine o structura complexa, ce implica un ansamblu de subsisteme, substructuri, care la randul lor functioneaza sistemic. Personalitatea devine un hipersistem, hipercomplex probabilistic, dinamic, deschis.
Structurile personalitatii sunt generate de modalitatile operationale. O modalitate este redata de concordanta propriei noastre viziuni asupra domeniului psihologiei. Obiectul psihologiei este studiul proceselor psihice in mod concret sau studierea omului propriu zis, sub profilul proceselor psihice, implicate in activitate. Activitatea este modul esential de existenta a omului si a trairilor psihice, ea fiind cea care conduce la structurari si cristalizari psihice, la generarea unor trasaturi psihice, relativ invariante.
Analog motivelor si scopurilor fundamentale ale activitatii omului, in structura personalitatii intalnim:
-subsistemele de orientare, care cuprind dominantele fundamentale orientative, majore, strategice ale personalitatii (lume, viata, ideal de viata, poză de sine, despre altii, despre societate)
-subsistemul substantial energetic care face posibila realizarea unei activitati si corespunde in structura personalitatii cu sistemul bioenergetic, semnificativ in trairile psihice.
-existenta unor mijloace interne si externe cu ajutorul carora se realizeaza activitatile ce genereaza subsistemul personalitatii (astfel personalitatea poate actiona);
-componentele autoreglatoare ce formeaza subsistemul relational valoric al autoreglarii;
-subsistemul rezolutiv productiv, intr-o continua formare;
-subsistemul transformator constructiv-creativitate. |
|
| Sus » |
|
|
Illusion
Dreamer
Data inscrierii: 22/Sep/2007
Mesaje: 387
|
| Trimis: 22/01/2008 20:50 Titlul subiectului: |
|
|
Curs 4
Temperamentul
-resurse energetice
-modul in care isi cheltuieste aceasta energie
Reprezinta latura dinamic energetica. Dinamica pentru ca ne furnizeaza informatii cu privire la modul de a fi mai iute sau mai lent, de a fi mobil sau rigid, mai ușor sau accelerat. Aceste caracteristici pot fi prezente in mod constant, uniform sau neuniform.
Cand ne referim la profilul energetic, avem in vedere atat cantitatea de potență de care dispune un individ, cat si modul in care acesta o consuma. Surprindem faptul ca unele persoane dispun de un surplus energetic, in acelasi timp unele caracterizandu-se printr-un deficit energetic. Observam si faptul ca unele persoane isi consuma energia in mod exploziv, violent, altele insa o fac intr-o maniera echilibrata si chiar ajung sa isi economiseasca energia. Mai intalnim si cazul de risipire a energiei, la polul opus al economisirii acesteia.
Aceste caracteristici dinamice si energetice genereaza diferentele psiho-comportamentale existente intre oameni (diferente temperamentale).
Temperamentul - latura a personalitatii care se exprima cel mai pregnant in comportament. Aspectele temperamentale se implica in felul nostru de a reactiona efectiv, in ritmul vorbirii, uneori chiar si in modul in care se desfasoara cele mai complicate procese de cunoastere (gandirea).
Acest fapt a condus la punerea in evidenta a unor indicatori psiho-comportamentali care ne pot ajuta in identificarea apartenentei indivizilor la anumite formule comportamentale. Indicatorii sunt cumplit de importanti:
1. ritmul si viteza desfasurarii trairilor
2. robustețea vietii psihice (vivacitatea)
3. durabilitatea pe care o anumita trasatura poate sa o aiba, cum ar fi si extensia in timp a manifestarilor psihocomportamentale.
4. modul de intrare in actiune, de persistenta in actiune si de iesire din actiune
5. impresionabilitatea (=lipsuri temperamentale care pot impresionate si care reactioneaza imediat)
6.impulsivitatea (manifestata in grade diverse la varii tipuri de temperament)
7. tempo-ul (dat de frecventa pe unitate de timp a trairilor psihice)
8. egalitatea sau inegalitatea manifestarilor psihice
9. posibilitatea de adaptare la situatii noi
10. modul de folosire, consumare a energiei disponibile.
Este evident ca la unii oameni ritmul si viteza desfasurarii vietii psihice sunt mai accelerate (se misca mai rapid, se exteriorizeaza cu usurinta, nu isi ascund trairile afective), in timp ce la alte soiuri de personalitate exista o viteza si un ritm unic, fiind mai reduse ca mod de manifestare. Experienta ne arata ca unele persoane sunt impulsive, altele calculate, reci sub aspect emotional. Unii oameni se integreaza cu usurinta in munca, dar la fel de repede o abandoneaza.
Aceasta cunoastere a personalitatii îngăduie stabilirea unor interrelatii armonioase, constructive, menite sa sustina activitatea si sa o eficientizeze fara a genera puncte de vedere care sa considere ca apartenenta la un tip temperamental ar situa personalitatea respectiva pe o treapta mai ridicata sau mai scazuta. |
|
| Sus » |
|
|
Illusion
Dreamer
Data inscrierii: 22/Sep/2007
Mesaje: 387
|
| Trimis: 22/01/2008 22:50 Titlul subiectului: |
|
|
Curs 5
Temperament
Tipologii
Exista mai multe tipologii temperamentale generate de constatarea ca intre oameni exista diferente psiho-comportamentale, implicit si temperamentale. Aceste diferente pot fi uneori teribil de mari, alteori sunt nesemnificative. Au aparut prin urmare preocupari pentru a caracteriza personalitatea omului in functie de raspunsuri specifice ale individului integrate in comportamentul habitual si pe baza acestor trasaturi s-a incercat sa se stabileasca tipul de personalitate.
Dupa W. Stern, tipul este o natura psihica dominata de natura neuronala, proprie unui grup de oameni, care sunt comparati intre ei fara ca acestia sa se distinga strict de alte grupuri de oameni. Aceste diferente genereaza o intrebare: reprezinta tipul o simpla dispozitie dominanta? Cercetatorii psihologi au relevat un raspuns negativ in acest sens si s-a observat, de asemenea, ca pot exista mai numeroase dispozitii care sunt structurate bine intre ele. Astfel ceea ce caracterizeaza un tip este nu numai numarul insusirilor pe care el le cuprinde, ci mai ales modul de organizare a lor.
P. P. Neveanu afirma ca nu orice asociere de trasaturi alcatuieste un tip, ci numai aceea care e concomitent pregnanta si consistenta semnificativ.
O alta caracteristica a tipului este generalitatea lui, in sensul ca se exprima ceea ce este general si comun la un grup. Aceasta generalitate se construieste treptat, pornind de la o experienta de viata individuala, implicand conditia de viata si criteriul socio-cultural.
Tipul contine structuri atat de bine corelate, incat tin sa se manifeste impreuna.
Specificitatea, ca nota distincta a temperamentului, deriva tocmai dintr-o astfel de manifestare. Aparitia acestei incercari de realizare a tipologiilor a avut un anumit succes deoarece ele exprima caracteristicile fundamentale ale conceptiei despre om, persoane, personalitate:
-caracterul ei unic si unitar, elemente care eventual se asociaza fiind integrare in acest tot.
-ele raspund exigentelor de rationalitate clasificatoare, care a reprezentat intotdeauna un succes al gandirii umane, facilitand identificarea, diminuarea si localizarea fluxului indefinit de acte comportamentale si oferind omului sentimentul de intelegere a multiplicitatii si varietatii individuale.
Tipologiile pot sa satisfaca dorinta de a cunoaste, de a avea succes la descifrarea personalitatii, pentru ca ființele din jurul tau sa poata fi localizate, oferindu-ti o anumita certitudine.
Tipologii
I. generate de teoriile substantionaliste. Aceasta denumire isi are originile in faptul ca sunt folosite drept criterii anumite substante existente in trunchiul omenesc. Aceste substante pot fi lichide sau solide (se cunosc 2 tipologii din Antichitate, sec VI-V i.Hr, confecționate de Hippocrates si Galenus).
La baza acestei clasificari au stat cele 4 umori: sangele, limfa, bila neagra, bila galbena. Pot exista amestecuri potrivite, asa numitul temperament temperat. Dominarea, insa, prin prezenta in cantitate mai mare a uneia din aceste umori, poate genera un anumit tip de temperament:
a) sangele - acesta are o iritatie bogata, vase dilatate, pulsul amplu, cel mai adesea prezinta o fata destinsa, surazatoare, optimista, o personalitate care se poate autorealiza (temperamentul sangvinic)
b)limfa - are functia de a incetini, a amorti, prezinta o fata cu trasaturi rotunjite, predominanta fiind starea de apatie. Din punct de vedere psiho-comportamental, persoana va fi lenta, rabdatoare, inapta.
c)bila galbena - produsa de ficat, care se varsa in sange; are o fata rigida, cu oasele, arcadele, ochii proeminenti. Sunt persoane violente, pasionante, impulsive.
d)bila neagra - genereaza intensitatea si profunzimea reactiilor nervoase. Poseda o fata zvelta, delicata, ochi plecati, gura amara.
Descoperirile acestea au fost facute de medici acum 2000 de ani. De la aceste tipologii, fabricate de Hippocrates si Galenus s-a pastrat denumirea celor 4 temperamente, nu insa si criteriul dupa care au fost stabilite.
II. Tipologiile solide iau in considerare, in clasificarea temperamentului, elemente precum porozitatea tesutului, consistenta sangelui (fluiditate mica sau mare). S-a constatat ca la sangvinici constitutia sangelui este mai subtire, la melancolici si flegmatici densitatea fiind mai mare. Evaluarea sangelui este data de o anumita cantitate de fier. Se considera ca sangvinicii si colericii au un creier mai mare, nervii mai puternici, iar la melancolici nervii sunt mai subtiri, creierul mic si simturile greoaie.
Aspecte ale temperamentului
>biochimic - anumite structuri pot influenta modul de desfasurare a sistemului personalitatii
>afectiv
S-a incercat de catre creatorii acestor tipologii câștigarea unor corelatii intre umori si prezentarea unor structuri patologice.
III. Tipologiile constitutionale - pornesc in clasificarea temperamentului, apeland la criteriul aspectului morfologic al individului, considerandu-se ca acesta predispune de un anumit comportament.
Cea mai cunoscuta tipologie a realizat-o E. Kretschmer care a studiat atat filosofia cat si medicina la Universitatea din Tubingen, unde a ramas si ca asistent in clinica neurologica dupa completarea studiilor in 1913. In anul urmator a publicat dizertatia sa pe tema deziluziilor maniaco-depresive, anticipand munca sa viitoare in domeniul bolilor mentale. A observat pacientii si a facut o succesiune de legaturi intre structura somatica, comportamentul acestor oameni si tipurile de boli. El a exploatat un ansamblu variat de instrumente si investigatii:
> a concretizat un examen antropologic pe baza observatiei si a unor masuratori (diametrul cutiei craniene, distanta de la varful capului pana la ombilic)
> a facut unele observatii (structura corporala: inalt sau scund)
> convorbirea
> a întrebuințat diferite relatari ale subiectilor: ocupatii, vise.
> a utilizat clisee fotografice ale cazurilor unor subiecti supusi mai multor cercetari de psihologie experimentala.
> a recurs la testul Rorschach.
> a masurat timpul de reactie, perceptia la aparate speciale.
> a realizat studii grafologice.
> a recurs la autodiagnostic.
Stabileste 4 tipuri constitutionale:
1. picnic - caracterizat prin expansiunea cavitatilor viscerale, prezenta acumularilor de grasime, statura mijlocie, fata catifelat si larga, toracele lasat in jos si bombat.
2. astenic (leptosan) - prezinta o dezvoltare in lungime a dimensiunii segmentelor corpului: fata, gat, trunchi ingust, stramt.
3. atletic - prezinta o ampla creștere a scheletului osos, a musculaturii, a epidermei; partea superioara a corpului dezvoltata in lungime: gat lung, umerii sub forma de trapez
4. displasticul - prezinta malformatii congenitale; s-au pus in evidenta comportamente care apartin diferitelor modele constitutionale.
VA URMA |
|
| Sus » |
|
|
cathlin
Membru
Data inscrierii: 02/Oct/2007
Mesaje: 118
|
| Trimis: 23/01/2008 17:05 Titlul subiectului: |
|
|
| multumesc mult Lucian, eu chiar m-am folosit de ele.Acum se poate posta, nu? |
|
| Sus » |
|
|
Illusion
Dreamer
Data inscrierii: 22/Sep/2007
Mesaje: 387
|
| Trimis: 23/01/2008 17:18 Titlul subiectului: |
|
|
Cu placere, din pacate nu am putut sa le termin.
Topic closed and moved |
|
| Sus » |
|
|
|
|
